O întrebare pentru capii BOR-ului. De ce profitați de durerea oamenilor?

  •  
  •  
  •  

Înainte de scrie aceste rânduri, țin a preciza că sunt prin naștere și taina botezului, creștin-ortodox, dar în niciun caz vreun habotnic sau descreierat ce pupă mâna primului preot apărut în cale. Este drept că n-am ținut post în viața mea și nici nu m-am rupt a trece pragul bisericilor. În schimb, zic eu c-am respectat poruncile Domnului. N-am făcut rău nimănui, n-am tânjit la bunurile sau averea altuia, iar atunci când a fost nevoie a sări în ajutorul unui seamăn aflat în grea încleștare cu vicisitudinile vieții, am făcut-o necondiționat și din toată inima.

Privesc în schimb cu mâhnire și revoltă la unii purtători de sutană care au făcut din sarcina slujirii Domnului o mare afacere prin care urmăresc înavuțirea personală sfidând orice regulă de bun simț, modestie și conviețuire în bună înțelegere cu cei pe care în mod normal ar fi trebuit să-i păstorească întru calea credinței.

Nu vreau să fiu înțeles greșit. Sunt preoți care-și fac datoria cu cinste și har și în a căror biserică pășesc smerit și cu mare bucurie sufletească. Am chiar un verișor, slujitor onest al altarului care trăiește în modestie, dar care are bucuria de a fi iubit și respectat de membrii parohiei lui. Din păcate sunt și specimene în sutană care își categorisesc enoriașii în funcție de mălaiul vărsat în cutia milei, de țolul de firmă cu care se preumblă prin biserică și de bemveul cu care își face apariția la slujba de duminică. Degeaba ți-ai plătit contribuția, degeaba ai trăit cumpătat și cu frică de Dumnezeu, degeaba ai participat la fiecare slujbă, te-ai rugat în post sau te-ai închinat pupându-i mâna popii, căci de-ai murit, este rost de muls bani mulți de la familia îndurerată a mireanului trecut în neființă.

Inițial am zis că-s zvonuri răutăcioase, căci acum biserica este finanțată de la bugetul de stat. Statul le asigură banii pentru utilități, reparații, investiții, salarii și alte cheltuieli specifice. În plus de asta pot beneficia legal de alocări suplimentare de fonduri sau sponsorizări din mediul privat. Ce rost are ca preotul să spolieze până la ultimul bănuț familia îndoliată pentru a duce mortul la groapă? Probabil există niște tarife aprobate de Patriarhie pentru tot felul de astfel de slujbe, dar acesta sunt simbolice. Așa am crezut până când năpasta a căzut peste un om drag mie. La final am constatat că suma pentru oficierea înmormântării sărise bine de 2000 de lei. S-a taxat inclusiv tămâia și cățuia, iar poposirea sufletului încă neridicat la ceruri în capela bisericii ar fi ofticat orice patron de hotel de cinci stele amplasat pe litoralul românesc. În schimbul acestor “servicii de lux” s-a eliberat o chitanță chioară fără serie, fără ștampilă dar cu antetul mitropoliei. Scârbit mi-am amintit de războiul ANAF-ului cu “evazioniștii”, când riscai să-ți închidă șandramaua pentru un plus de 50 de bani la raportul Z de pe casa de marcat. Dar pe popii ăștia îi întreabă cineva ceva de tarifele astea nesimțite și inventate de ei?

Recent o amică și-a pierdut soțul. Om tânăr și în putere. Era prea îndurerată și n-a realizat jecmăneala popilor. A pățit la fel. După câteva zile cineva din familie a îndrăznit să ceară un document justificativ. A primit tot o chitanță chioară cu supliment. Suplimentul consta într-un ton răutăcios care spunea că dacă nu le convine să-și ducă mortul unde știu ei. Frumos! În ritmul ăsta nebun, BOR-ul se va lupta din greu să-și păstreze măcar câteva procente în ceea ce reprezintă gradul de încredere al populației în biserică.
Iar eu întreb:
DE CE PROFITAȚI DE DUREREA OAMENILOR?
DE UNDE AȚI SCOS TARIFELE ASTEA NESIMȚITE?
Există cineva din rândul bisericii să răspundă acestor întrebări?

Lasă un răspuns