Cu gândul la ghenerali.

  •  
  •  
  •  

Urmăresc cu oarece atenție evoluția evenimentelor din Iran și modul cum oficialii de la Teheran proferează tot felul de amenințări la adresa administrației americane.

Cert este că Iranul nu are capacitatea economică și militară de a da o ripostă deschisă SUA. În consecință ei pot răzbuna moartea “martirului Soleimani” doar prin două metode.

Prima este cea tradițională pentru ei, adică prin finanțarea organizațiilor teroriste, ceea ce este foarte de grav deoarece loviturile acestor grupări fundamentalist-religioase se concentrază în marile aglomerări urbane, rezultatul fiind un mare număr de victime din rândul populației civile.

O altă metodă ar fi cea mafiotă. Adică atunci când nu poți sparge nasul boss–ului, îl pocnești pe unul din frățiorii lui mai mititel sau chiar pe unul din locotenenții lui ceva mai slăbănog. Altfel spus, nu poți trimite o rachetă la Pentagon, dar poți trimite scula în cauză asupra unui aliat mai mic, mai slăbănog, cu gândul la piștari și ceva mai aproape de rampa de lansare. Cum ar fi Balcanii, spre exemplu. Efectul ar fi devastator nu numai pentru americani, dar și pentru NATO care dă semne de ceva disensiuni în rândul membrilor săi.

Pe mine a doua variantă mă îngrozește cel mai mult dar nu atât din cauza sculelor zburătoare ale Republicii Islamice, ci gândindu-mă la gheneralii noștrii din serviciile de informații care ar trebui să-i dibuie pe ăi de-ar avea în intenție să ne belească pe noi pentru a urla americanii, pe când ei n-au fost în stare să afle cine ne lasă fără păduri de vreo 30 de ani încoace.

Suntem pe mâini bune cu grade mari. Foarte mari!

Lasă un răspuns