Complici de 72 de ani cu dorința lui Stalin.

  •  
  •  
  •  

Dragii mei români, permite-ți a vă întreba dacă vă este bine în liniștea și căldura căminului dumneavoastră. Știți de unde veniți? Știți cum ați ajuns aici?

V-ați întrebat vreodată cum ar fi fost să fiți ruși, unguri sau bulgari? Sau cum ar fi fost dacă tu bucureșteanule ai fi avut nevoie de pașaport pentru a schia în Poiana Brașov sau a te scălda în marea cea mare? Dar tu timișoreanule să te întrebi de ce ți-e capitala la Budapesta? Ori tu moldovene să rămâi mereu la mâna muscalilor?

Ei, v-ați pus vreodată astfel de întrebări? Sigur că nu, pentru că voi ca și mine ne-am născut într-o Românie așezată, într-o țară cu fruntariile definite, chiar dacă ea gemea de durere.

Ei bine dragii mei, România asta a noastră există așa cum este și i-am sărbătorit suta deoarece în anul 1866 un nobil prinț german pe numele lui de KARL EITEL FRIEDERICH ZEPHIRYNUS von HOHENZILLERN SIGMARINGEN a avut curajul să ne devină Principe și să afirme cu tărie că pe harta din inima lui, Sinaia nu este marginea țării ci mijlocul ei. Da, el este Regele Carol Întâiu, cel care ne-a adus independența ca mai apoi până în anul 1913 să ne transforme din supușii Porții, într-o putere zonală care dicta pacea Balcanilor la București. A urmat întregitorul Ferdinand care a transformat visul secular al unirii în realitate. Visul secular?

Oare de ce nu l-am săvârșit mai devreme dacă era secular? A urmat Carol al II lea care în ciuda defectelor sale era în viziune un futurist care a dezvoltat țara. În anii grei ai războiului urmați de invazia ideologiei roșii, tânărul Rege Mihai a făcut tot ce a fost posibil să mențină Regatul în lumea civilizată ce se croia în Europa apuseană. Dar era prea mult. România tindea să devină prea puternică, prea influentă în zona pe care Stalin și-o dorea supusă.

Așa că animalul a hotărât ca mărețul Regat să devină republică. Și-a pus tancurile în slujba trădătorilor Groza, Voitec, Bodnăraș, Sadoveanu și Pauker, silindu-l pe Rege să semneze abdicarea. 72 de ani au trecut de atunci și trist este pentru noi că suntem și acum complici ai dorinței lui Stalin, căci ultima frază a actului abdicării sună cam așa: “LAS POPORULUI ROMÂN LIBERTATEA DE A-ȘI ALEGE NOUA FORMĂ DE STAT”

Este de înțeles că până în 1989 n-am avut libertatea de a alege. Dar ce-am făcut din 1990 încoace? De ce admitem nedreptatea istorică? De ce partidele ce se pretind istorice nu au curajul ca înaintea oricărei idei de modificare a Constituției să supună forma de guvernământ a statului votului popular?

De ce au uitat liberalii că Ion C. Brătianu a fost cel ce a călătorit la Dusseldorf pentru a obține acordul Prințului Karl de preluare a conducerii Principatelor Unite ce riscau destrămarea după exilarea lui Cuza? De ce ezităm în a legitima sau anula actuala formă de guvernământ impusă nouă de Stalin și trădătorii comuniști? Până vom avea curajul să ne dăm răspunsul la aceste întrebări, mâine marcăm 72 de ani de complicitate cu dorința lui Stalin.

Halal republică, halal politicieni!

Lasă un răspuns