Au zburat 30 de ani, mai ceva ca Delfinul lui Ceaușescu de pe C.C. Cu ce ne-am ales?

  •  
  •  
  •  

Gata! S-a dus mi-am zis. Bun venit, libertate! Bun venit, democrație! Urlam cu toții de veselie. Ne pupam și ne îmbrățișam, entuziasmați că vom fi noii învățăcei ai societății de consum europene. Dar cine să ne învețe, căci 45 de ani la ochi am fost legați.

Primii au fost cei din orchestra simfonică a lămpașelor vesele, avându-l ca maestrul de ceremonii și dirijor pe neobositul Miron…Miron Cozma. Băieții au descins la București cu tot cu instrumente pentru a interpreta Anotimpurile lui Vivaldi. Fiind în ianuarie pe 27 au început cu Iarna, apoi în 13-15 iunie 90 au revenit cu Vara, urmând ca în septembrie să interpreteze Toamna.

Primăvara n-au vrut să ne-o prezinte, motivând că au pus-o în scenă rușii la Praga cu 20 de ani înainte. Apoi au apărut băieții deștepți care au început să ne învețe comerțul. Ei ne-au arătat practic cum se vând platforme industriale, țiței, păduri, flotă și tot ce nouă nu ne mai făcea trebuință, pentru că noi zbieram că nu ne vindem țara. Examenul de treaptă l-am dat cu dom profesor Stoica de la Cluj. El ne-a învățat că 1 nu este egal cu 7, deși mulți dintre noi și-au imaginat că poți băga 1000 de lei într-un mare nimic ca apoi să scoți 7000.

După acest episod a urmat Năstase care ne invita să-i numărăm ouăle. Sătuli de atâtea operațiuni de scădere și adunare, Ciorbea s-a decis să ne dea puțin răgaz pentru o mică gustare. Reformă pe pâine. Noi am rămas cu reforma, el cu pâinea plus vreo două pensii speciale Ei bine, după atâtea învățături a sosit și examenul maturității. Examinator, Vântu. Sorin Ovidiu Vântu, fostul elev a lui Stoica. El ne-a garantat că putem dormi liniștiți căci FNI+CEC, asistați de autorități lucrează pentru….. ei.

Multe și urâte lucruri ni s-au întâmplat în timp ce noi aveam senzația că facem primii pași spre democrația mult visată.În naivitatea noastră combinată cu un soi de durere în coate am lăsat țara pe mâna unui penal care-și cerea iertare viitorilor colegi de celulă în timp ce ordona jandarmilor să-i mardească pe cei ce doreau normalitate în țara rămasă corijentă la toate capitolele.

Nu știu când au trecut anii ăștia din momentul când Nicu și-a luat zborul, dar noi tot acolo jos am rămas cu buza umflată, total dezamăgiți și împărțiți în speciali și fraieri, specialii fiind în mare măsură cei care-l pupau în fund pe cismar și lăbuțele savantului de renume mondial. 30 de ani! Pentru unii lacrimi, pentru alții nimic. Absolut nimic!

Lasă un răspuns