De ce întotdeauna ultimii?

  •  
  •  
  •  

1989, anul marilor schimbări în Europa răsăriteană. România a fost ultima. După 30 de ani, tot ultimii suntem.

Remember european 89.

15.01.1989. La Praga are loc prima manifestație anticomunistă prilejuită de comemorarea morții studentului Jan Palach, care în 1969 și-a dat foc protestând împotriva prezenței trupelor sovietice în Cehoslovacia.

04.06.1989. Polonia organizează primele alegeri democratice din blocul răsăritean. Acestea sunt câștigate clar de opoziție.

07.10.1989. În RDG-ul muribund, autoritățile organizează serbări cu ocazia împlinirii a 40 de ani de la crearea statului Est German. Aflat în vizită la Berlin, Mihail Gorbaciov îi declară lui Honecker: ” Cei care reacționează sunt pedepsiți de viață.”

18.10.1989. Parlamentul maghiar modifică Constituția, adoptând pluripartitismul.

09.11.1989. Noua conducere est germană renunță la monopolul politic al partidului comunist, anunțând organizarea de alegeri libere. În paralel începe demolarea Zidului Berlinului.

10.11.1989. Liderul bulgar Todor Jivkov este înlocuit cu reformatorul Petăr Mldenov.

Doar la București nimic nou sub soare. Deși Europa vibra sub semnul marilor schimbări, la 21.11.2019.

Ceaușescu este reales secretar general al PCR la al IV.lea congres al PCR. Mereu ultimii. Până pe 16 decembrie, România rămâne imună la schimbări. După 30 de ani, tot nu renunțăm la poziția de codași ai Europei.

Lasă un răspuns